Soluția Politică

Sistemul politic este dominat de puterea sporita a partidelor in detrimentul cetatenilor, lipsa de moralitate a politicienilor, acapararea functiilor pentru interes personal si de grup, deturnarea democratiei spre un nou tip de dictatura, a manipularii si controlului prin instrumente financiar-bancare. Statul de drept este ingenucheat prin sporirea influentei politiei militarizate – Jandarmeria, o institutie inzestrata cu puteri discretionare si lipsita de control civil. Justitia este practic inexistenta, termenele sunt extrem de lungi, probatoriile sunt sumare, magistratii sunt lipsiti de pregatire si calitati morale care sa gireze corectitudinea actului de justitie, magistratura devenind o simpla meserie de unde se pot castiga multi bani. Societatea nu mai gaseste repere morale, si-a pierdut busola si nu gaseste solutii, situatie ce a dus la o polarizare a populatiei in plan politic, polarizare determinata de ura si nu de idei sau concepte doctrinare. Aceste situatii sunt create si cultivate de catre clasa politica cu unicul scop de a ingenuchea orice idee de schimbare reala.

Încă din 2010 devenise evident că nicio instituție a statului nu mai este în contact cu cetățenii. Demersurile legale pentru rezolvarea neregulilor se loveau de un zid, rațiunea și bunul simț disparuseră, nu mai vorbim de legalitate sau constituționalitate. Administrația era blocată și singura speranță rămăsese justiția. Speranța a murit repede, justiția nu îti face dreptate, justiția se eschivează de la a face dreptate și întărește zidurile construite împotriva cetățenilor, justitia dă certificate de bună purtare infractorilor. Justiția tergiversează până la prescriere procesele, caută nod în papură ca să nu judece. Suntem prizonieri in propria țara. Criza mondiala ieșită cu greu la lumină a făcut ca tăvălugul sărăcirii să înainteze fără milă. Pe un teren al manipulării prin presă și prin intoxicarea cu minciuni de căre politicienii, cetățenii au rămas fără apărare în fața unui sistem corupt și putred menit să protejeze privilegiile unei clase parvenite prin impostură și apartenență la grupuri infracționale provenite din fostele structuri comunisto-securiste.

Instituțiile fundamentale ale democrației există numai în teorie

Parlamentul votează pe ascuns legi împotriva cetățenilor, politizează toate structurile și instituțiile statului până la ultimul funcționar, înstrainează cu maxima iresponsabilitate resursele țării aruncându-ne sclavi în brațele instituțiilor financiare. Legile adoptate încă din 1990 încalcă grav Constituția și drepturile cetățenilor. Accesul la Justiție și la funcții de reprezentare a cetățenilor sunt blocate într-un hățiș legislativ pe care nu suntem lăsați să îl scoatem la lumina, să îl supunem dezbaterii publice și controlului de constituționalitate. Avocatul Poporuluilucrează împotriva cetățenilor, refuzând demascarea și înaintarea legilor care protejează privilegiile clasei politice la Curtea Constituțională. O Curte Constituțională politizată la rândul ei, cu judecători care ascultă în mod evident ordinele politice, fapt verificabil prin votul exprimat. Nu avem voturi clare, numai voturi la limită, ori acest lucru e dovada slăbiciunii Curții Constituționale. Tot prin legi judecătorii Curții se situează deasupra Constituției. Ei iși votează singuri atribuțiile și nici o instituție nu îi poate verifica.

Justiția nu mai vrea să facă dreptate! Ea nu mai e oarbă, e surdă, e mută, e impotentă! Problemele din justiție nu au fost niciodată analizate cu adevărat. În ’90 oamenii au crezut că ieșirea din dictatura comunistă va aduce în mod natural schimbarea de atitudine a magistraților. Nu a fost așa. Ea a devenit imediat elementul de spălare a reputației torționarilor vechiului regim. Nomenclaturiști, securiști, turnători au fost protejați fățiș de judecători în slujba dictaturii. Practicile au înlocuit legile; nu mai există pleadoarie decât în mod formal, pronunțările se fac pe ascuns, dovezile abuzurilor instituțiilor statului în fața cetățenilor sunt ignorate de instanțe, se judecă dupa ureche, magistrații refuzând introducerea jurisprudenței, a transparenței hotărârilor dar și a recomandărilor Consiliului Europei privind controlul civil asupra justiției. Pedepsele sunt aplicate discreționar, șpaga circulă pe fondul complicității depline judecător-avocat. Se moare cu dreptatea în mână! Asta nu e Justiție!

Presa aproape că nu mai există. Avem trusturi și publicații care actionează ca simple SRL-uri în slujba mogulilor din spatele partidelor. Menirea constituțională a presei, anume de a informa corect cetățenii, a fost înlocuită de interese de grup. Presa este vârful de lance al manipulărilor. Presa a uitat de cetățean, îl sfidează și-l batjocorește. Știrile sunt vădit îndreptate către dezinformarea cetățeanului pentru spălarea imaginii oamenilor politici corupți. Problemele cetățenilor nu se regăsesc în grila de programe, talk-show-urile epuizează subiectele de scandal și îndepărtează atenția de la evenimentele reale. Nu există investigație jurnalistică. Dacă scopul trasat a fost atins, subiectele sunt abandonate fără a mai conta modul în care sunt soluționate. Acțiunile civice nu-și mai găsesc locul în grila de programe. În schimb minciunile politicienilor ocupî spații largi și au emisiuni dedicate. Au fost construite pseudo-personalități jurnalistice, de fapt slugile de serviciu, gata să spele orice pată de pe imaginea celui care îi plătește. În timp ce adevărații jurnalisti sunt blocați de redactori și producători vânduți, incompetenți și corupți, oameni cu o foarte slabă pregătire profesională sunt promovați. Presa nu mai este presă, este o unealtă pentru manipularea maselor.

Speranța a renăscut

Finalul anului 2011 a fost presărat cu proteste înăbușite violent de regimul politic Basisto-PDL-ist. Ecoul lor, amplificat de revoltele la nivel mondial, nu a rămas fără rezultat și, am reușit mobilizarea oamenilor. Anul 2012 a început în forță cu manifestații ample în Bucuresti și alte 70 de localități din țară. Poporul se trezise, nemulțumirile s-au descătușat. Nemulțumirea mocnită a explodat și atât presa cât și partidele au fost surprinse. Sistemul a dat înapoi, presedintele a retras legea sănătății, prima victorie a cetățenilor impotriva sistemului în ultimii 22 de ani. Treptat și-au reevaluat pozițiile și strategiile și, pe fundalul protestelor maraton, dar protestele și schimbările tot au continuat.

Schimbăm clasa politică

Tulburările din societate și îndepărtarea de participarea civică odată cu eșecul guvernării CDR au condus la accentuarea individualismului ca forma de rezistență, o forma care dă numai aparent o oarecare stabilitate. Am fost învățați să rezistăm intr-o țară guvernată prin corupție, în folosul unui grup restrâns de oameni, oameni uniți de un singur simbol: BANII! Iată ca nici banii nu mai sunt de ajuns când nu mai există justiție, nu mai exista legi, administrație publică, nu mai există AUTORITATE și când, doar un grup privilegiat beneficiază de drepturi, iar restul suntem condamnati lent la sclavie. Clasa politică luptă pentru propriile privilegii. Societatea civilă și-a trădat menirea, își apără poziția, se complace într-o așa-zisă luptă devenită stil de viață, nu vor să-și piardă pozițiile privilegiate și bănoase. Intelectualii tac sau devin partizanii polurilor politice. Oamenii așteaptă de la ei idei și soluții. Nu vor intelectuali pe post de portavoce, de lachei.

Într-o lume lipsită de repere, de valori, dezbinarea, orgoliile, suspiciunea, individualismul, interesele mărunte sunt factorii care guvernează astăzi societatea. Autoritățile au știut mereu să cultive dezbinarea și suspiciunea pentru a învinge orice efort de coalizare a oamenilor, a societății civile autentice. Ne aflăm într-un poligon de luptă încercând să scăpăm de focul încrucișat al politicienilor corupți. Ei s-au tot rotit la putere, nu au soluții, ne-au adus numai problem; mai mult, ni le-au creat. Cine găsește soluțiile? Noi, oamenii, pentru că noi știm cel mai bine care ne sunt problemele. Am fost manipulați, intoxicați, mințiți! Ca să găsim soluții va trebui să ieșim din rutina dezbaterilor de zi cu zi, o strategie impusă de adormirea vigilenței. Care ne sunt reperele? Care ne este fundația? Ne intoarcem la valorile fundamentale, la drepturile omului și libertățile fundamentale. Libertatea, dialogul, democrația sunt uneltele construcției societății democratice pe care ne-o dorim. E greu, să construiești e foarte greu! Și avem soluții!