Povestiri

Ne ataca refugiatii

Written by admin

De dimineață i-am oferit vecinei de la trei plăcerea de a mă informa că…

De dimineață i-am oferit vecinei de la trei plăcerea de a mă informa că, ieri, puțin înainte de prânz, tanti Aglaia de la scara B a fost jefuită de un refugiat. Bătrâna se întorcea de la cafeaua pe care o bea zilnic cu o fostă colegă de muncă la nici două stații de 336 de aici când, în gangul de lângă bloc, ca o umbră ori ca un demon, de niciunde s-a desprins din perete și i-a pus o mână pe gură și cuțitul la gât. I-a zis repede și șoptit, într-o limbă română pe care o vorbea ciudat, cuvintele pe care le știe acum pe de rost tot blocul: „Dându-mi toți banii care îi ai la tine, milostivi-m-oi de ființa ta! Și dacă nu mi-i da ori dacă ascunde-vei chiar și decât un leu de mine, nu te voi omorî dar te tai așa fel încât viața de apoi să pătimești câte zile ai mai avea!” Nu poți să nu-i dai dreptate femeii și că i-a dat, ca prin vis, tâlharului la așa amenințări toți cei aproape 20 de lei din portofel și că nu era român de-ai noștri după cum vorbea.

Tanti Aglaia a revenit acasă mai mult moartă decât vie din pricina spaimei. A chemat poliția, a dat declarații și, după cum i-a zis Nuțica de la șase să facă, a băut un ceai de valeriană care a mai liniștit-o. Mai pe seară însă, având încă palpitații și temându-se de ce e mai rău, l-a chemat pe părintele acasă. Și părintele a ascultat-o și a povățuit-o cu cuvinte pe care acum tot blocul le știe pe de rost de la Nuțica: „Cele lumești toate aici rămâne-vor și aplecarea noastră decât către cele sfinte trebuie să fie. În patimile care azi le trăim pe Pământ, în grija față de Biserică și în milostivenie se clădește liniștea și îndestularea din viața de apoi” Abia auzind aceste vorbe de mângâiere atât de adevărate, tanti Aglaia s-a oprit din tremurat. Ca prin vis, i-a dat părintelui 40 de lei și e ultimul lucru pe care și-l amintește pentru că s-a așezat apoi în pat să doarmă. Nici n-a văzut, nici n-a auzit când a plecat părintele din apartament de parcă s-ar fi topit ca o umbră ori ca un înger ca niciunde în perete.

După cum i-a spus Nuțicăi de dimineață, înainte să plece la cafea, e „așa de împăcată acum cu paguba de 20 de lei și cu ce a pătimit că până și pe tâlhar l-ar fi iertat dacă nu ar fi fost precis musulman”

About the author

admin