Motto: „Daca te-a amendat organu’, sigur ai facut ceva!

Model Contestatie Amenda contraventionala

Preambul

Pornind de la noile realități ale Uniunii Europene reflectate de modificările aduse Tratatului Uniunii Europene la Lisabona în 2007, constatăm că centrul de greutate al existenței Uniunii se mută dinspre zona economică spre zona drepturilor fundamentale ale omului. În acest context, Tratatul enumera la art. 2 menirea întemeierii și funcționării Uniunii Europene: “Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.” Prin art. 3, valorile Uniunii sunt promovate alături de pacea și bunăstarea popoarelor, Uniunea oferind cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne. tortionarii

Din Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului desprindem fundamentele acesteia: “este esențial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluție extremă, la revolta împotriva tiraniei și asupririi” și ca “popoarele Organizației Națiunilor Unite au proclamat din nou credința lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbați și femei și că au hotarât să favorizeze progresul social și îmbunătățirea condițiilor de viață în cadrul unei libertăți mai mari”.

Constituția României la art. 1 stabilește că: România este stat de drept, democratic și social și proclamă aceleași valori supreme –  demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic în spiritul idealurilor Revoluției din 1989 și le garantează. Constituția este Contractul social prin care poporul român proclamă intangibilitatea și inalienabilitatea drepturilor omului ca temelie a statului roman, în care toate  puterile în stat: puterea legislativă, puterea executivă și justiția, aflate în slujba poporului, au obligația de a le respecta și apăra, ca drept aplicabil în mod nemijlocit, fără discriminare pentru toți cetățenii români și urmașii acestora și de a le asigura prosperitatea. În statul de drept, statul este garantul libertăților și drepturilor individuale, totodată, asigurând securitatea internă și externă a cetățenilor prin instituții democratice.

Jandarmeria și “drepturile omului”

Jandarmeria sărbătorește an de an pe 3 aprilie Ziua Jandarmeriei și, de fiecare dată, sloganul folosit este cel al “continuității” ei de la înființare în 1850. Așadar, an de an, Jandarmeria face apologia Departamentului Securității Statului din perioada dictaturii comuniste, a cărei structuri a aparținut începând cu 23 ianuarie 1949. În acest sens, Jandarmeria se recunoaște ca o continuatoare a Securității regimului comunist represiv. Rolul Miliției (Poliție Militarizată) l-a reprezentat întotdeauna represiunea cetățenilor și prezervarea statelor și regimurilor totalitare. Chiar și în condițiile în care la nivel legal se stabilesc atribuții de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale, influența denumirilor și aparențelor este înșelătoare, fiind important să ne concentrăm pe practica statutată în exercitarea atribuțiilor legale, dar, iată, neconstituționale. Pentru aceasta este suficient să ne referim la o metodă polițienească ce se preda în școlile de specialitate în lupta cu infractorii: intimidarea (descurajarea) prin prezența. Această tactică se folosește de efectul creat de prezența trupelor de poliție cu uniforme de luptă în zonele cu infracționalitate ridicată pentru a descuraja inițierea infracțiunilor în zone rău famate sau cu criminalitate ridicată.

În mod curent, aceasta tactică, împreună cu filmarea continuă din plan apropiat a cetățenilor de către jandarmi, este aplicată la toate adunările publice, dar și în zonele simbol ale Revoluției Române, precum și în zonele sediilor autorităților de stat. Aplicând această tactică de descurajare asupra cetățenilor civili, pașnici, neînarmați, aflați în deplina exercitare a drepturilor constituționale înseamnă că “Poliția Militarizată” nu mai este preocupată de apărarea celor care își exercită drepturile constituționale, ci de intimidarea și descurajarea lor, pentru a îi proteja, mai degrabă, pe cei care sunt vizați de criticile populare. Când față în față, la câțiva pași, sunt aduși cetățeni civili pașnici și jandarmi echipați de luptă cu armuri, căști și butelii de gaze lacrimogene, nu se creează o situație de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale, ci o îngrădire a acestora și, mai mult, și prin mici șicane se urmărește incitarea cetățenilor pentru discreditarea acestora și obiectivelor lor civice. Izolarea unei mulțimi de manifestanți prin garduri și cordoane de militari induc potențialilor participanți idea că manifestanții sunt cetățeni periculoși, gata să declanșeze violențe. Astfel, prezența jandarmilor la o adunare publică, în loc simpla prezență a unor ofițeri de poliție, îngradeste dreptul cetățeanului la libera exprimare prin faptul că mesajul acestuia este denaturat, este asociat în fața trecătorilor cu un comportament deviant, ce trebuie ținut sub observație și păzit.

Experiența ne arată că violențele în rândul celor prezenți la o adunare sunt cazuri rare, dar bine definite și cunoscute, specifice unor partide de fotbal, sau unor confruntări reale, cum este cazul celei cu minerii de la Costești, cazuri facil de anticipat, încadrate direct în categoria situațiilor cu grad ridicat de risc și de escaladare a conflictului, când de-altfel jandarmii au dat dovada de pregătire insuficientă. Spre deosebire de aceste situații, în cazul exercitării dreptului cetățenilor la libera întrunire nu întâlnim un conflict, ci o exprimare a opiniei, a unor revendicări sau chiar simpla informare a publicului.

Organizarea dispozitivelor de jandarmi sunt specifice acelor cazuri cu grad ridicat de risc, pe când în cazul cetățenilor care își exercită drepturile fundamentale prezența jandarmilor indică faptul că aceștia sunt considerați aprioric violenți și posibili infractori. Există astfel motive temeinice pentru a înțelege prezența jandarmilor ca o instrumentalizare a instituției de către politic pentru intimidarea cetățenilor în exercițiul civic cel mai înalt, exercitarea drepturilor fundamentale la întrunire și exprimare a ideilor.

In majoritate amenzile au fost anulate in instanta, mai exista inca reminiscente care gandesc dupa motto-ul acestui articol.